Tacerea nu e intotdeauna de aur

Când m-am apucat de acest proiect mi s-a părut un demers destul de firesc în care urma să-mi spun părți din povestea vieții, acele părți relevante pe care le-am trăit și care mă definesc azi. Pe măsură însă, ce m-am afundat în amintiri, am scos detalii pe care la momentul trărilor nici măcar nu le-am observat, am intrat într-o zonă atât de puternică de autocunoaștere, de revelații și de explicații, încât pot spune cu mâna pe inimă că această carte este cel mai puternic demers psihologic pe care l-am făcut în viața mea. Însă acum, am reușit cu adevărat să înțeleg pe rând oamenii din viața mea și mai ales pe mine însămi.

Mă las deci citită în paginile acestei cărți, în speranța că sufletul pus pe tavă cu mult umor dar și multe adâncimi, cu multe bucățele ale vieții mele care nu au fost niciodată publice, o să vă aducă o imagine mai clară despre cine sunt și ce mă mână mereu să nu tac și să nu accept ceea ce nu mă definește. „Ceea ce îmi doresc eu la cincizeci de ani este să creez în jurul meu o mare comunitate de femei împlinite, asumate, puternice și solidare între ele, care să înfrunte cu curaj toate obstacolele rămase încă în picioare în cea mai legitimă dintre revoluțiile mentalității secolului XXI: dreptul femeii de a îmbătrâni sănătos, frumos, fără teamă de privirile celorlalți, de a-și gestiona așa cum simte că trebuie să o facă relația cu propriul corp și de a fi ajutată să reușească în această reinventare de sine.

Nu suntem nici doar dive, nici doar gospodine, nici doar mame, nici doar „carieriste”, nici doar soții, nici doar amante, nici doar „proletare”, nici doar umerașe perfecte pentru haine de firmă – fiecare dintre noi e câte puțin din toate astea.” ILEANA BADIU „Se spune că adevărul spus fără iubire poate să ucidă, iar iubirea trăită fără adevăr poate să înșele.