Teatrologia autocunoasterii Cartea 2: Despre sfintirea sufletului. Jurnal dupa 15 ani la Paris

Recitind Hemingway, mi-am adus aminte, cu nostalgie, de prima întâlnire cu Ovidiu, din barul Tennessee de la Odéon din Paris, petrecută cu peste 15 ani în urmă. Din acel moment, Ovidiu m-a fascinat, a devenit cel mai bun amic al meu, iar eu, așa cum mi-a mărturisit ulterior, cea mai bună amică a lui, cu care străbăteam în lung și-n lat tot Parisul și nu numai, el fiind, nu de puține ori, cel care aducea în cercul nostru un plus de curaj și de suflet, un fel de descătușare nevăzută a Frumosului Mocnit, la care în secret visam și ni-l doream, a unor Energii Mistice care te însuflețeau, în felul unei inocente Revoluții Sentimentale, interioare, spirit cu care doar un Maestru Sentimental te-ar putea contamina.

Ovidiu a însemnat pentru mine și încă mai înseamnă un adevărat prieten, o persoană de încredere, prezentă la nevoie și în momentele dificile, dar și în cele fericite, o dulce și plăcută valoare și, pentru cei care l-au îndrăgit și îl înțeleg cu adevărat, un model spiritual de urmat.

— Prof. Dr. Amelia

Rus, Universitatea Sorbona, Paris, Franța.