Temeiurile duhovnicești ale vieții

Personaj insolit si cel mai original filozof al Rusiei, Vladimir Soloviov a marcat decisiv gandirea filozofica si teologica a secolului XX. Din „mantaua” lui au iesit intr-un fel sau altul toti marii ganditori teologici ai filozofiei religioase ruse de dupa 1900. Punctul de plecare al gandirii sale e demascarea profetica a reductionismelor mutilante de tot felul, atat cele ale gandirii pozitiviste si umaniste, cat si ale „crestinismelor” abstracte si dogmatice.

Acestora le-a opus vizionar un crestinism integral si solidar, regandit filozofic in temeiurile lui biblice, dogmatice si sacramentale. Filozofia religioasa a lui Soloviov e astfel o ampla si unica in felul ei apologie filozofica a crestinismului Bisericii lui Hristos. La numai 31 de ani, Soloviov publica in Temeiurile duhovnicesti ale vietii un excelent catehism al unei Ortodoxii integrale.

Crezul, dogmele si Tainele Bisericii sunt inserate aici in dinamica concreta a vietii atat individuale, cat si sociale a crestinilor chemati sa realizeze ascetic, prin rugaciune, mila si postire (credinta, iubire si speranta), si activ in Biserica, stat si popor, relatia autentica dintre Dumnezeu, semeni si natura. Astfel, crestinii transforma haosul aparut prin egoism, izolare si dezbinare in cosmosul armoniei pasnice a ratiunii si iubirii altruiste, iar Imparatia lui Dumnezeu prefigurata in dogmele, ierarhia si Tainele Bisericii se realizeaza drept Adevarul, Calea si Viata lumii.