Testamentul celor Trei Marii

Povestea mea este intimitatea mea... acesta este adevaratul motiv. E tot ce am. lacobea ma scutura in continuare de brat iar indemnul ei Haide Salomea care rasuna in noapte este repetat in cor de catre Myriam. Da... povestea mea e tot ce am. Poate de aceea este de altfel atat de important sa o scot de acolo de unde are tendinta sa se ascunda...

Niciodata nu trebuie sa parasim aceasta lume fara sa fi daruit pe deplin ceea ce straluceste in adancul inimii noastre... invatatorul m-a invatat asta, insa prea adesea uit ce inseamna. Asa ca imi indrept spatele si privesc in miezul flacarilor, ca pentru a gasi imboldul de care am nevoie. Sa vorbesc... asta va fi mereu un efort pentru mine.

In fine... Ma arunc in focul singurei amintiri care ma face sa traiesc cu adevarat. - In saptamana de dupa intalnirea noastra cu invatatorul, Zevedeu si ai mine ne-am privit fara incetare. Nu vreau sa zic ca ne-am urmarit in cele mai marunte treburi de zi cu zi. Ma refer la faptul ca ne-am privit cu adevarat in ochi; adica ne-am vazut.

Pentru prima oara ni se intampla acest lucru. Casatoria noastra fusese una de convenienta si tineam unul la altul... El ar fi sperat la mai mult, insa asa cum v-am spus, traiam pur si simplu unul langa altul. Stiti, acest schimb de priviri care a aparut brusc intre noi a fost fara indoiala singurul semn de iubire pe care l-am impartasit vreodata pana atunci.

A imbracat forma unei tandreti pe care nu ne-o permiseseram niciodata, pentru ca, in realitate, nu avuseseram niciodata ocazia sa fim complici... Acum, era Jeshua intre noi ca sa ne lege. Nu neaparat momentele traite in fata Lui, care erau ca o paranteza deconcertanta in viata noastra, ci mai degraba Prezenta sa care ne urmarea ca un parfum.

Ea ne apropia. Intr-o seara, tin minte... Zevedeu m-a luat de mana. Era un gest pe care nu-i facea niciodata. Sedeam pe zidul scund ce imprejmuia terasa care servea drept acoperis casei noastre. Era placut si admiram unduirea calma a lacului in lumina apusului. Ni se intampla uneori asta in asteptarea rugaciunii.