Transfer

Romanul lui Andrei Mocuta porneste de la o intamplare reala din viata de profesor in sistemul de invatamant autohton, bantuit inca de metehne de trista amintire. Pe cat de evident, pe atat de ingrijorator. Totusi, nu satira cu accente critice domina aceasta scriere prin definitie postmoderna, construita in straturi ce aduc laolalta, intr-un puzzle intens personalizat, jurnalul de trauma profesionala, insemnarile de calatorie culturala, intalnirile de suflet si spirit intre confrati intr-ale scrisului si filozofarii, analizele aplicate de discurs literar si cinematografic.

Cartea, caleidoscop de imagini si situatii, porneste de la un moment-pretext, ce declanseaza o serie de incursiuni in culisele memoriei, gandirii critice, analizei si speculatiei. Rezulta o colectie de episoade ce stau marturie versatilitatii unui autor care nu se sfieste sa exploreze si sa combine diverse tipuri de naratiune, pentru o examinare plurifatetata a subiectivitatii proiectate in context contemporan.

— Cristina Cheveresan

Transfer este un jurnal (cultural-birocratic) de calatorie initiatica, intre mica si marea Viena, intre Salasul alb si Salasul negru, in cautarea unei destinatii finale pe care nu o vom afla niciodata. Precum in Literatura, Andrei Mocuta se simte confortabil sa atace mai multe dimensiuni spatio-temporale, intr-un cadru fictional si non-fictional deopotriva, astfel ca avem in fata un roman ca un vis, a carui densitate creste treptat, pe masura ce revolta lasa loc credintei, grila de concurs lasa loc poeziei, iar raspunsurile lasa loc intrebarilor. Cat e adevar si cat nascocire? E realitate, sau reverie? What year is this? Dupa ce ne vom fi convins ca solutia la toate acestea nu conteaza si, poate, nici nu exista, abia atunci vom intelege ca, asa ambigua cum e, intr-o zi aceasta calatorie ne va salva.

— Vlad Pirvu