Trecere petrecere

In poezia ei respira o lume curata din copilarie in iarna muntilor. In acest volum, poeta isi lumineaza pierderile oamenilor dragi, mama mai presus de toti, cu opaitul unei vechi intelepciuni ardelenesti. In Ioana Ieronim, Lucian Blaga are o sora in magia tacerii, zapezii si trecerii.

— Andrei Codrescu

Trecere petrecere de Ioana Ieronim este, evident, un volum al trecerilor. Poemele au un ton vechi si bland, invaluitor-tanguitor pentru cei trecuti dincolo. Iubirea din ele este cea a unei lampi de veghe. O unda de nostalgie ii aduce in rastimpuri pe cei dragi la masa, „impreuna”. Un „impreuna” care aduna generatii, un „impreuna” al memoriei bine rostuite. In Trecere petrecere, Ioana Ieronim devine pastratoarea unei zestre ce trebuie trecuta mai departe.

— Doina Ioanid

Dupa o serie de volume de versuri remarcabile, Ioana Ieronim ofera cititorilor cartea de poeme Trecere, petrecere care, in opinia mea, constituie o culme a liricii ei, atat ca profunzime, cat si ca performanta artistica. Viziunea scriitoarei se decanteaza aici atingand transparente de cristal si o simplitate rafinata a expresiei, amintindu-mi de idealul „poeziei pure” visat de Valery, Mallarme, dar si de Ion Pillat. Dupa ce, in creatiile anterioare, Ioana Ieronim a apelat constant la arhetipuri din arhiva culturii greco-latine si din literatura romana si universala, pentru a da chip si nume imponderabilelor ei sufletesti, in acest nou volum ea reuseste sa isi faureasca o mitologie proprie, fondata pe o abisala experienta a vietii si a mortii.

Cartea ei ne ofera o suita de meditatii asupra trecerii in nevazut atat a unor fiinte iubite precum mama, bunica, tatal, cat si a lumii satului de altadata. Frumusetea unica a acestor poeme deriva din puterea autoarei de a-si sublima suferinta pierderilor intr-o luminoasa recuperare a celor disparute.

— Monica Pillat