Trilogia Ahkisului

• Coroana Dragonului Volumul al III-lea (372 pagini)

Trilogia Ahkisului este mai mult decat o serie de romane fantasy - este o invitatie la visare, o chemare discreta spre o lume imaginara construita cu tandrete, viziune si o profunda iubire pentru inocenta, curaj si prietenie. Scrisa in stilul propus de autor drept clean fantasy, fara violenta grafica sau cinism gratuit, trilogia isi propune sa creeze o fantezie accesibila si captivanta pentru cititori de toate varstele - copii, adolescenti si adulti deopotriva.

Calatoria incepe in Scutul Focului, unde Alex Tah Rupert, un baiat aparent obisnuit, descopera o bratara magica in forma unui dragon. Acest artefact il poarta intr-un alt taram, Bathan, unde este ales sa devina tah - purtatorul unei puteri sacre si protector al unei lumi ce pare desprinsa din vis. Acolo, alaturi de personaje fantastice si de aliati neobisnuiti, Alex incepe o aventura initiatica in care descopera ca eroii adevarati nu lupta cu sabia, ci cu intelepciunea, loialitatea si bunatatea.

In Valea Fermecata, volumul al doilea, pariurile cresc: realitatea fantastica devine mai complexa, personajele se maturizeaza, iar pericolele devin tot mai subtile. Alex si prietenii sai patrund in adancurile unei lumi in care memoria, identitatea si adevarul sunt tulburate de forte misterioase. Tensiunea se mentine, insa povestea ramane curata, luminoasa si plina de farmec, ca o continuare a basmelor romanesti intr-un registru modern.

Punctul culminant al trilogiei, Coroana Dragonului, duce totul la un nou nivel. Lumea Batanului este amenintata de Razboiul Culorilor, dar autorul ramane fidel crezului sau: chiar si razboaiele pot fi povestite fara sange, cu imaginatie si profunzime. Alex se confrunta cu cele mai grele alegeri ale vietii sale - nu doar ca luptator, ci ca fiinta umana care invata sa-si regaseasca drumul spre sine. Devenit dragon, uitand cine este, el trebuie sa recupereze tot ce l-a facut om: amintirile, iubirea, vocea interioara.

In ansamblu, Trilogia Ahkisului este un poem epic in proza, o alegorie a devenirii, o reflectie tandra asupra copilariei, a legaturii dintre generatii, a puterii vindecatoare a povestilor. Este literatura care se scrie si se viseaza in acelasi timp - un dar rar pentru sufletele care inca mai cred ca binele, adevarul si frumusetea nu sunt idealuri naive, ci comori pe care le putem pastra vii, atata timp cat avem curajul sa le spunem.