Ultima pisică neagră

Pe o insula pierduta de pe harta imaginara a lumii, oamenii pornesc un nou razboi. Mai intai, dispare Matasica. Apoi, Topaila. Dupa care Miorlaila, Giuseppe, Ramses, Arapina, Sardanapal si Biju. Ce au in comun? Sunt pisici. Pisici negre, negre ca taciunele. Singurul ramas in viata este eroul nostru, un motan vagabond, care ne si spune aceasta poveste - parabola si satira, totodata - despre discriminare, rasism si politica, un joc care nu iarta pe nimeni atunci cand la mijloc sunt interese meschine.

Vor reusi superstitiosii sa extermine pisicile? Mai putem avea incredere in omenie, bunatate si prietenie? Cu umor, dar si cu tuse sumbre, Evghenios Trivizas ne avertizeaza sa ne pastram alert spiritul critic, inchipuind o poveste de care ne vom aminti ori de cate ori vom vedea vreo nedreptate comisa in numele unor crezuri politice.

Ultima pisica neagra isi castiga cititorul de la prima pagina si nu poate fi lasata din mana pana la ultima. Aventura felinelor de pe insula este o alegorie a lumii noastre, acuzand dur societatile autoritare si discriminarea si imbinand lirismul cu umorul, emotia cu misterul si deznadejdea cu speranta. Inca actuala dupa mai bine de doua decenii de la publicare, cartea a fost tradusa in numeroase limbi europene si a devenit romanul emblematic al lui Evghenios Trivizas.

• Ilustratii alb-negru de Gabi Toma
• Traducere din limba greaca de Claudiu Sfirschi- Laudat