Ultimul Blues

Aceste legături s-au consolidat odată cu vizitele lui Țuculescu în Israel, unde s-a întâlnit cu publicul cititor familiarizat cu opera sa prin traducerile în ebraică semnate de Moshe B. Itzhaki și Paul Farkas, acesta din urmă fiind deja prietenul lui Radu încă din anii 1960. Pe de altă parte, vizitele lui Itzhaki și Farkas în România și Elveția erau destinate adâncirii legăturilor literare, incluzând și participări la festivaluri, lansări de cărți și nenumărate călătorii. Baselul, în special, funcționa ca un magnet al inspirației literare și culturale fără sfârșit.

Excursiile lor prin Cluj, Maramureș și Basel au fost adevărate căutări de personaje și povestiri, fără a renunța la momentele relaxante din cafenele și puburile elvețiene. O viață spirituală și literară alături de una reală! Iată sincerele regrete și durerea pe care le-a simțit Itzhaki odată cu trecerea în neființă a bunului său prieten.

Ani de prietenie ce se sfârșesc cu o mare durere, care lasă în urmă un abis de dor pentru momentele și pentru timpul petrecut împreună, al creației, prieteniei și dragostei umane. Proiecte comune întrerupte brusc, opere care mai puteau fi scrise și traduse. Itzhaki a decis să-și elogieze prietenul printr-o serie de poezii deosebit de emoționante, care exprimă, în esență, regretul și dorul lui.

Elegiile de față se înscriu în tradiția psalmilor de laudă și de elogiere, iar blues-ul aparține tradiției lamentării din secolul XX. (...) Prin prezentul volum, deși plin de durere, poetul reușește să reînvie momente rare dintre parteneri în sfera literaturii și în afara ei. Este o carte rară, plină de dragoste pură, una care reușește să învingă moartea prin intermediul cuvintelor.

— Rafi Weichert