Ultimul cuvant. Retraind fenomenul Pitesti

Marturiile din acest volum sunt un element indispensabil in incercarea (poate fara sorti de izbanda) de a intelege cu adevarat ce s-a intamplat in penitenciarul Pitesti intre 1949 si 1951. Ne lipseste de prea multe ori exercitiul de a-l asculta pe cel de langa noi, mai ales atunci cand nu ii impartasim opiniile. Dar dialogul este esential pentru a ne reconcilia cu trecutul, atat cel individual, cat si al societatii noastre, inca profund influentata de traumele comunismului.

Cartea reuneste 17 dialoguri tulburatoare despre destine personale si colective in fenomenul Pitesti, vazut din perspectiva celui care isi expune trauma. Intrucat niciunul dintre cei intervievati nu se mai gaseste azi printre noi, ele sunt, totodata, ultimele cuvinte ale acestor nefericite personaje ale istoriei. Toate aceste personaje au fost oameni in carne si oase, cu idei si sentimente, cu merite si greseli, cu inaltari si prabusiri.

In fond, sunt oameni ca noi (uneori mai buni decat noi), aruncati intr-un context istoric ingrozitor si obligati la decizii la fel de ingrozitoare: sa ii fac rau celuilalt sau sa ma sacrific eu? Sa fie torturat colegul meu sau sa indur eu totul? Cine sa moara: eu sau altul? Repersonalizarea si reumanizarea martorilor au fost motivele care m-au determinat sa aleg aceasta structura atipica a cartii, de discutii (re)povestite si impanate cu amintirile mele la fel de subiective.

— Alin Muresan