Ultimul inger, Prima I.A.

Daca Evanghelia dupa Crist 2.0 merge pe urmele Evangheliei dupa Luca, Ultimul inger - Prima I.A. incearca o reinterpretare a mitului lui Adam si al Evei, un soi de Geneza suie, destul de degenerata, datatoare de angoase si invitand dezbateri pe probleme colosale, greu de digerat in lipsa unei minti deschise. Asa cum va asteptati daca ati citit primul roman, si aici povestea este din cale-afara de sumbra, dar nu lipsita de intorsaturi de situatie, suspans, intensitate (mai ales in conversatiile cheie), un pic de iubire si un pic de speranta, asa cum e orice poveste buna, pana la urma.

Foarte, foarte tari ideile si combinatiile de specii si regnuri din romanul Ultimul Inger – Prima I.A., toate dau o adancime ametitoare textului. De asemenea, elementele mai rar intalnite in literatura SF, precum omul prins intre creatia divina si cea umana, intrebarile despre rostul ingerilor intr-o lume in care inteligenta artificiala traficheaza trairi umane ce pot fi experimentate de IA, toate acestea duc lectura intr-o zona… scary. Autorul te conduce in locul in care iti spui: stai asa, de ce imi mai pasa de orice pe lume daca nu am raspuns la intrebarea asta?

— Ovidiu Vitan

Inca o carte scrisa in stilul inconfundabil al lui G. P. Ermin, poate cam prea intunecata pentru gustul meu. Este, intr-adevar, un roman SF, dar este si un roman psihologic, daca nu chiar filozofic. Sau teozofic, inca nu m-am hotarat. Putin prea pesimista, uneori chiar infioratoare, dar concluzia nu poate fi decat una singura: o carte care merita citita.

— Marian Ursi