Un atac de panica

Aminturi. Sau poate aventiri. Asta obtin cei care combina cuvintele amintiri si aventuri. Numai ca Ionut Sendroiu nu combina cuvintele, ci continutul lor. O face la fel ca in cartea lui de debut, Navetist la tropice, si profita de ocazie sa arate ca, in destule cazuri, recidiva e un lucru bun.

Un atac de panica e o relatare suculenta si perfect ritmata a unei povesti ghaneze cu bune si rele, cu suferinte si clipe euforice, cu scandaluri si amenintari. Materia prima a cartii este un echipaj din care fac parte alandala un croat cu steagul lui Hajduk Split intins pe balcon, doi italieni gata sa-si cinsteasca oricand colegii cu o bautura pitita strategic, un bosniac care tine cu Steaua Rosie Belgrad (cote-ul SF al cartii), un egiptean mandru de natia careia ii apartine, niscai romanasi, fiecare cu hachitele lui, si tot asa. Un melting pot in miscare fie in aer, fie pe uscat, fie (finalmente) pe apa.

Gasesti de toate aici: un austriac care se asaza la odihna pe o teava la peste 50 de grade (vai de fundul lui!), un intreprinzator care face tuica de curmale, un fricos greu de lecuit si tot felul de patanii din Accra pana in ruralul bacauan si din Takoradi pana in strafundurile Gorjului. Si mai vezi ceva: o solidaritate de nimic anuntata cand unul dintre membrii echipajului trece prin clipe grele. Nu, nu e nimic pus cu mana in Un atac de panica. E, in schimb, multa omenie, chiar daca sondorul vorbeste buruienos si macaragiul asculta manele.

— Radu Paraschivescu