Un baiat de nicaieri

Volumul, unul de memorii, se remarca prin nota emotionala a prezentarii vietii personale. In incercarea de a clarifica anumite episoade din trecut, autorul reuseste parca sa scrie pagini cu eroi si intorsaturi de situatii dramatice.

Dupa cum afirma, „Daca in univers poate fi mai mult de stiut si de inteles decat ne poate explica „acum“ stiinta noastra terestra, iar daca teologia deschide un drum dincolo de acest „acum“, sigur ca sunt interesat de teologie. S-o cunosc, s-o inteleg, nu sa ader neconditionat. Acesta este, in esenta, reflexul care m-a mobilizat intreaga viata: vreau sa descopar sau macar sa intuiesc ce se ascunde dincolo de evidenta accesibila prezentului si simtului comun.

Doar actionand astfel am reusit, de cele cateva ori, sa fac un pas semnificativ inainte si un pic mai repede decat altii. Sigur ca aceasta „graba“ mi-a creat si multe neajunsuri. Nu e deloc comod sa fii in alt ritm fata de prezentul tau. Dar, privind retrospectiv la viata mea, este singura cale care m-a interesat cu adevarat.”