Un copac în exil

Spațiu de joc al amintirii, unde însăși gândirea e pusă la lucru într-o manieră admirabilă, printr-o configurare a răspunsurilor unor întrebări delicat, dar abil formulate, oferind totodată acces la o lume a definirii și rostuirii omului ca Om, volumul Un copac în exil trasează o punte între generații, între cei din exil și cei rămași acasă. - Lect. univ. dr. Frăguța Zaharia Pe alocuri, convorbirea noastră a ieșit mai spontană decât mi-aș fi dorit și aș fi „cenzurat” una-alta cu multă plăcere, dar mi-am zis că e suficient că am tot studiat cenzura, nu e cazul să o și practic. Ne asumăm fiecare rolul și misiunea noastră, ne asumăm riscul de a pune întrebări incomode sau mai puțin reușite, de a primi răspunsuri deranjante sau mai prejos de așteptări.

Mai ales că nu sunt un «specialist» al întrebărilor, e întâia mea aventură de acest gen (și cred că și ultima), prin urmare mă bucur mult că am avut un interlocutor înțelegător și entuziast, grație căruia am putut ajunge cu bine la un fel de sfârșit al discuției.

— Liliana Corobca

Copacul dezrădăcinat încetează a mai exista, libertatea văzduhului nemaifolosindu-i la mare lucru, decât poate în mod aparent și iluzoriu. Iar copacul care caută a prinde rădăcini într-alt pământ decât al său riscă să nu mai semene nici cu copacii lăsați acasă, de lângă care a fost silit să plece, dar nici cu cei cu care ar dori să se asemene, confundându-se într-un mimetism natural, cauzat de un instinct de autoapărare.

— Radu Negrescu-Suțu