Val si Cetatea Sufletelor

Ce talent grozav are Ana Alfianu! Pe de o parte, spune o poveste inițiatică, în genul celor ale lui Michael Ende sau Peter Beagle, cu băieței și țestoase vorbitoare, cu pești care se hrănesc cu lacrimi, cu prelegeri policolore despre puterea cuvintelor, cum foarte rar s-au scris în literatura noastră. Pe de altă parte, își ilustrează singură povestea cu imagini de o frumusețe care îți taie respirația, exact acele imagini ideale cu care ne visam în copilărie poveștile. Prin urmare, dragi cititoare & cititori, cartea pe care o aveți în mână nu e doar o carte - e chiar copilăria voastră ilustrată. Deschideți-o: o veți iubi de îndată. Eu, cel puțin, așa am pățit.

— Radu Vancu

Val are 10 ani și face parte din specia visătorilor. Îi place să se joace, să exploreze prin pădurea din apropierea casei și să citească povești. Cu siguranță, nici nu i-a trecut prin cap s-ajungă el însuși personaj într-o poveste. Însă, într-o bună zi, cuprins de dorul bunicului său, plecat fără putință de întoarcere în Cetatea Sufletelor, Val se hotărăște să caute acest loc straniu, netrecut pe nici o hartă din lume.

Împreună cu Malila, o broască-țestoasă zburătoare, băiatul pornește într-o călătorie fantastică, presărată cu primejdii, probe de curaj, nenumărate întrebări și cu descoperiri pe care le faci doar atunci când te apropii de sfârșitul copilăriei. Drumul îi poartă pe cei doi din regatul mării, unde domnește caracatița Elacaravolturna, care știe să vindece suferințele cu povești, într-un oraș ciudat, care-și schimbă forma cu fiecare cuvânt rostit de locuitorii săi, în ținutul balaurului poet O și, în cele din urmă, în Palatul Lunii, unde stăpânesc visele, păstrătoarele tuturor tainelor omenești. Ajuns aici, Val e uimit să descopere că sfârșitul drumului nu-i capătul călătoriei și că pentru el adevărata aventură de-abia începe.