Varianta balcanica imbunatatita

Isi indrepta privirea, agatandu-se ca de o ultima speranta, spre tanara care continuase in tot acest rastimp sa-si citeasca, impasibila, ziarul. De parca tocmai asta ar fi asteptat, ea isi intrerupse lectura si, ridicand spre el ochii, ii zambi complice. Pentru o clipa, se pomeni transportat intr-al noualea cer.

Se fastaci, rosi pana in varful urechilor si raspunse cu un suras neajutorat. Nu-i venea nicicum a crede ca acel semn de funciara bunavointa ii fusese adresat, intr-adevar, lui. Zambetul ei inflori, ii destinse figura altminteri atat de absenta, accentuandu-i parca, totusi, cicatricea.

Numai de n-ar incepe si ea sa trancaneasca, isi zise, incercat de un gand alarmant. Isi aminti brusc sloganul publicitar – „Nici nu banuiesti cat de aproape poate fi fericirea!“ – si, in acelasi moment, in gura ei se arata, dezvelit de zambetul tot mai larg, siragul impecabil al unei danturi din vipla. Luciul metalic al acelui ranjet lugubru ii ingheta sangele in vine.

— Gheorghe Sasarman