Versuri automate

Boris Poplavski a fost unul din scriitorii emigratiei ruse care a exprimat sui generis atmosfera montparnassiana de efervescenta, emotie, boema, de tema sau lipsa de tema, de speranta si disperare, de clipa si epoca, de cadere si inaltare, de deruta si regasire de drum, de formare si pierzanie. Da, de pierdere, dar si de achizitie, (re)gasire de sine. De aneantizare, dar si de individualizare, personalizare.

Conclusiv, Iuri Terapiano constata canonic: „Minunatia versurilor lui Poplavski si a impresiei pe care o provoaca ele constau in faptul ca, in esenta, el a fost primul si ultimul suprarealist rus”.Iar cititorii de suprarealism vor descoperi in versurile automate o vibratie emotionala, farmec, plasticitate metaforica, valente estetice de necontestat, caracteristice poeziei adevarate. Leo Butnaru.