Vertebrele strigatului. Antologie de autor (1989-2018)

In umbra ipotezei au crescut poezii neipotetice.

— Geo Bogza

Desacralizarea resimtita agresiv defineste versul poetului satmarean Ioan Nistor, iar cotidianul aflat intr-o bancruta ontologica devine preocuparea artistului pe care il surprindem pe scena lirica rostind un soliloc, marca a singuratatii, a disolutiei, a rupturii de intreg.

— Imelda Chinta

Ca intr-un scriptorium ale carui celule creative absorb si retin totul, fatetele poeziei lui Ioan Nistor exhiba o legatura secreta, vag blagiana, cu relieful geografiei in care exponentul ei s-a nascut si in care vietuieste ancestral. Pe aceasta suprafata ondulata se poate observa cum se deseneaza, In Fabuloria(!), liniile unui neoexpresionism sui-generis de sorginte nordica, rasucit in sine si ironic, unic in felul sau pentru grupul poetilor din Nord, dar deosebit de spectaculos.

— Stefan Ion Ghilimescu Ioan