Virgil Nemoianu. Imblanzirea postmodernitatii

Elementele de continuitate si identitate sunt nu doar posibile in postmodernitate, dar, cum suntem atentionati cu indreptatire, ci absolut necesare supravietuirii acestuia” si astfel de elemente se constituie intr-un adevarat arhipelag de insule de terra firma, iar intre ele, religiosul si frumosul, intr-o lume extrem de fluida, sunt unele dintre cele mai mari si mai fertile insule. Afirmatia imediat motivata prin apel la adevarul ca, din cele cunoscute, n-a existat societate sau cultura in care sa nu fie prezente cele doua dimensiuni. Secolul trecut a fost bintuit de substituirea religiei cu ideologii pe post de religii.

Am asistat si am trait pe propria piele ravagiile unei religii seculare impuse cu tancul de ideologia comunista. Odata regimurile totalitare, comunist, fascist etc. in mare parte eradicate, le-au luat locul religiile surogat, tip New Age, a societatii terapeutice, cu un reductionist cult al sanatatii, al vietii sexuale, daca e cu putinta inca din pruncie si pina la senectute etc. Sintem in fata unui utopic fenomen de surogat religios, avind drept tel, cum remarca autorul Micro-Armoniei: instituirea egalitatii si eliminarea diferentelor si discriminarilor; o alta intentie e si mentinerea caracterului secular al societatilor in ceea ce priveste obiceiurile, moravurile, valorile politice, economice si socio-culturale.

— Cassian Maria Spiridon