Visele și mijloacele de a le controla

Despre cercetarea amanuntita a viselor si, in special, a viselor lucide, ca spatiu al mintii umane in care atentia si vointa, judecata si morala, imaginatia si creativitatea nu se suspenda, ba chiar dau nastere unor trairi aparte, controlabile, marchizul de Saint-Denys scria la 1867: „[…] voi furniza partea mea de materiale pentru edificiul ce urmeaza a fi ridicat, lasand in grija unui arhitect mai priceput sa le completeze si sa il cladeasca.” Ceea ce s-a si intamplat, caci 33 de ani mai tarziu, in 1900, Sigmund Freud avea sa publice Interpretarea viselor, marcand nasterea oficiala a psihanalizei. Freud il citeaza pe Saint-Denys in cateva locuri, recunoscand astfel si influenta pe care ideile si munca de cercetare ale acestui cautator au avut-o in dezvoltarea teoriei analitice. „Nu sunt oare visele a treia parte din existenta?

Pentru cei care cauta, fenomenul visului nu este oare strans legat de marele mister al dualitatii psiho-corporale, pe care nu ne vom satura niciodata sa-l cercetam? In sfarsit, printre cei care se simt vii, exista cineva care sa nu pastreze, chiar si vag, amintirea vreunei viziuni fermecatoare, care sa-i fi lasat in minte o dulce si de nesters impresie?”„Ochii corpului nu se inchid fata de lumea reala, decat pentru a lasa ochii mintii sa se deschida in lumea fanteziei si a amintirilor.

[…] caci a gandi inseamna a visa.” „Sa urmaresc si sa stapanesc toate fazele unui vis, asta nu am reusit niciodata, nici macar nu am incercat vreodata. Sa faci insa uz cateodata de atentie si de vointa pentru a analiza un fenomen psihologic, pentru a retine sau a evoca o imagine surazatoare, pentru a stimula travaliul memoriei, pentru a coordona avantul imaginatiei, pentru a schimba cursul ideilor, acestea sunt actiuni care se indeplinesc intr-adevar usor, imediat ce mintea a dobandit un oarecare obicei [de a se observa pe sine in vis].”„Viata e vis.