Vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii

Asa cum este in realitate, lumea vie poate fi mai spectaculoasa decat orice plasmuire. Deschizator de drumuri in zoologie, Konrad Lorenz o demonstreaza cu prisosinta in aceasta carte, ce a avut drept imbold, conform propriei marturisiri, mania pe care i-au starnit-o „nenumaratele povestiri cu animale prost scrise si pline de minciuni“. Daca viclenia vulpii, blandetea porumbelului si alte idei de acest fel se dovedesc doar clisee fara vreun temei faptic, cititorului i se ofera in schimb o perspectiva asupra unui univers uimitor.

In paginile lui Konrad Lorenz traieste o lume populata cu personaje memorabile, precum gasca Martina, vorbareata cioara Hansl ori stancuta Tsoc. Deosebirile si asemanarile dintre lumea necuvantatoarelor si lumea oamenilor se vadesc deopotriva de tulburatoare.

Cartea aceasta i-a adus autorului recunoasterea internationala dincolo de granitele comunitatii academice. Eu sunt om de stiinta, nu artist. Asadar nu imi voi permite nici un fel de libertati si «stilizari». De altfel cred ca nici nu este nevoie. Cred ca pentru a-i arata citito¬rului cat de frumos este animalul e de ajuns sa redai faptele, asa cum se-ntampla in cazul unei riguroase lucrari stiintifice. Caci adevarurile naturii organice sunt de o frumusete imbietoare si coplesitoare, si devin cu atat mai frumoase cu cat ii patrunzi mai adanc detaliile si particularitatile specifice.

— Konrad Lorenz

• Traducere de Vasile V. Popenaru