Zapezile copilariei

La lansarea cartii consacrate compozitorului Jolt Kerestely am anuntat ca urmatoarea aparitie in cadrul colectiei „Artele spectacolului” a Editurii Pro Universitaria, pe care o ingrijesc, va fi autobiografia lui Cornel Constantiniu. Ne-a incredintat-o si am parcurs-o pe nerasuflate, ca pe un roman captivant, pentru ca am aflat din paginile ei ceea ce veti descoperi si Dvs., cititorii nostri, acum: crampeie dintr-o existenta si o cariera artistica fascinante, in care artistul, cum se spune, „isi pune sufletul pe tava”. Ni s-au infatisat pagini la care autorul a trudit din greu, macinat de boala neiertatoare cu care a luptat si lupta cu demnitate si eleganta; le-am prelucrat, am scanat fotografii vechi, de colectie, (multumim colegilor nostri Luminita Vartolomei si Costin Aslam!), dorind, asemeni autorului, ca volumul sa ajunga cat mai repede la Dvs.

Sa nu va asteptati sa cititi detalii explozive despre suferinta sa, despre operatii, despre drama unui artist exceptional condamnat de boala sa mearga in baston sau in scaunul cu rotile (asa a venit, spre surpriza si bucuria noastra, la lansarea din 2013 de la Targul de Carte „Gaudeamus” a cartii dedicate lui Alexandru Jula, aparuta tot in colectia de fata). Cornel Constantiniu le ocoleste cu discretie, aminteste de ele doar in treacat, cu o pudoare si cu un bun simt prezente si in zugravirea vietii intime.

Si-a pierdut rand pe rand parintii, cei doi frati (dintre care moartea celui geaman, Mircea, i-a lasat un gol imens in suflet, obiecte personale ale acestuia veghindu-l permanent in dormitor...), a fost lovit de boala in plina glorie, dar este fericit ca publicul nu l-a uitat, ca e din cand in cand difuzat la radio (vai, din pacate atat de rar, ca toti corifeii „Generatiei de aur”!) si mai ales ca are alaturi pe Domnita, sotie devotata, si o familie minunata.