Zilele abandonului

Cândva scriitoare aspirantă, Olga a renunțat la ambițiile ei literare, dedicându-se căsniciei și creșterii copiilor. Când e părăsită de soțul ei, Mario, se refugiază în propria nefericire și descrie zilele care au urmat plecării lui ca pe un iad personal. Are treizeci și opt de ani, doi copii și un câine-lup de care trebuie să aibă grijă în continuare, deși i se pare că viața s-a sfârșit.

Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, făcând o obsesie din a înțelege de ce soțul ei a încetat s-o iubească și a lăsat-o în urmă pentru o femeie mult mai tânără, după cincisprezece ani de căsnicie. Furia, rătăcirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzația de sfârtecare a familiei și abandonul de sine pun stăpânire pe eroina Elenei Ferrante, care, încetul cu încetul, simte că pierde contactul cu viața reală. În plus, e bântuită de o amintire din copilărie care o aduce în pragul nebuniei – amintirea unei femei care, după ce a fost părăsită de soț, a hotărât să-și pună capăt zilelor.

Bestseller în Italia timp de aproape un an, descrie încercarea unei femei părăsite de a găsi, după luni de furie, îndoieli, autocompătimire și disperare, o cale de a-și depăși suferința și de a-și construi o nouă viață. Încă de la apariția romanului, care deschide, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febră Ferrante". Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.