zonă de frontieră

Zonă de frontieră e o carte curată și gravă, care întoarce poezia spre lume, spre partea ei lovită și agresată de forța rea, opacă și difuză a războiului. Alexandru Vakulovski se instalează în marginea acestui loc, fizic și imaterial deopotrivă, unde viața e la graniță cu moartea, ordinea cu distrugerea, liniștea cu frica, uitarea cu dragostea, și de acolo își scrie raportul - acest lung poem - despre oameni, câini și păsări, despre trecerea înșelătoare a timpului.

— Adrian Lăcătuș

Zonele de frontieră, la fel ca și cele de război, sunt locuite. Prin ele aleargă câini, pe deasupra lor zboară păsări, în ele fac prescuri, adorm și se trezesc mame, lemnele trosnesc în sobă, microbuzele parcurg rutele zilnice și mii de voci vorbesc unele cu celelalte. Cartea lui Alexandru Vakulovski este implicit un dialog al vocilor care constată războiul, îl aud, îl trăiesc, îl înfruntă, îl țin la distanță, învață să vorbească despre el într-o limbă aparte care are regulile ei, e curățată de orice element inutil, de orice buruiană, și pregătită pentru orice ar putea să urmeze. O limbă și uneori o muzică la granița dintre tăcere, hard rock și rap, ce trebuie cântată chiar și forțat pentru că e făcută să acopere bombele.

— Svetlana Cârstean