Joi, 22 ianuarie, ora 19.00, la Libraria Humanitas de la Cismigiu va avea loc o dezbatere pornind de la doua dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata, Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul, recent aparute in volum la Editura Humanitas in colectia Memorii/Jurnale.
Invitatii acestei seri sunt Simona Vasilache, critic literar, Sandra Istrate, profesor de limba japoneza si specialist in civilizatia japoneza, Liviu Ornea, matematician, critic de teatru si un cititor pasionat al literaturii japoneze si George Moise, scriitor. Dezbaterea va fi moderata de Serban Georgescu, coordonator al Centrului de Studii Romano-Japoneze din cadrul Universitatii Romano-Americane Bucuresti.
Ceea ce mi s-a parut cel mai straniu cand am descoperit jurnalul a fost faptul ca nu-mi aminteam deloc de viata de zi cu zi povestita aici. Daca nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi disparut? M-am uitat in urma dupa amintirile vechi si m-am gandit la ce pierd oamenii odata cu trecutul lor.
Si acum mi se pare straniu faptul ca am trait zilele astea si nu-mi amintesc de ele prima dintre problemele pe care le prezinta Jurnalul. Chiar daca nu-mi aduc aminte de zilele astea, nu-mi vine sa cred ca pur si simplu au disparut, ori s-au pierdut undeva in trecut. Dar Jurnalul nu este o lucrare despre memorie sau lipsa ei. Nu e nici un comentariu asupra semnificatiei timpului si a vietii. Am certitudinea, insa, ca pentru mine este un punct de reper, un indiciu. (Yasunari Kawabata)
Yasunari Kawabata s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925, si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar in 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez. S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima.
Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007; 2014), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) si Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013).