Numărul 3/2016 al Revistei UZPR este un nou prilej de a aborda unele dintre cele mai arzătoare chestiuni de pe ordinea de zi a breslei, de a face apel la reperele trecute ale profesiei, de a puncta importanţa publică a acestei munci şi de a trage cuvenitele semnale de alarmă vizavi de condiţia jurnalistului profesionist într-o epocă în care prea mulţi amatori se autoconsideră ziarişti doar pentru că scriu (de atâtea ori greşit…) pe reţele de socializare sau pe bloguri obscure. Cu o menţiune special pentru grafica excelentă în care, ca de obicei, se prezintă publicaţia, trecem la cuprinsul bogat, alert, relevant.
„Tabloid sau quality?” se întreabă Bogdan Gheorghe, iar răspunsul este simplu şi profesionist: „Ca jurnalist, cred că orice ai alege dintre cele două îţi va face la fel de multă sau de puţină cinste. Totul va depinde de cât de conştiincios îţi vei face treaba”.
„Comunicarea şi imaginea în relaţiile publice“ a fost tema workshop-ului organizat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi Colegiul Naţional „Vlaicu Vodă”, din municipiul Curtea de Argeş. A fost momentul în care UZPR le-a acordat elevilor participanţi Diploma „Sapienţia — 2016”.
Detalii despre recenta apariţie a legii care face dreptate breslei jurnalistice sunt prezente în texte semnate de susţinătorul legii, senatorul Haralambie Vochiţoiu, de prof. univ. dr. Ion Marin, decan al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii „Hyperion”, de jurnalistele Brânduşa Armanca şi Roxana Istudor.
Despre „Condiţia jurnalistului” vorbeşte reputatul ziarist Cornel Vlad”, care afirmă cu amărăciune că „orice meserie de oarece responsabilitate pe lumea asta se practică în temeiul unei legitimări. Nu poţi practica medicina fără să fi absolvit facultatea respectivă, nu te poţi numi «domnul inginer» decât între prieteni dacă n-ai făcut Politehnica. Ziarist, însă, se poate pretinde oricine”. La rândul ei, ziarista Anamaria Sanda vorbeşte pe şleau despre jurnalismul din provincie: „Încă am colegi de ispravă în presa noastră. Sunt puţini, îi numeri pe degete. Muncesc, de dimineaţa până seara, fiind înjuraţi sau apreciaţi, în funcţie de subiectele voastre de interes”.
Binecunoscutele Serate „Eminescu, ziaristul” sunt reflectate într-un amplu material care atestă faptul că manifestarea a căpătat accentele unei frumoase tradiţii, susţinută cu aplomb de preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, şi girată de invitaţi de prestigiu. Este de asemeni prezent în paginile revistei un pamflet semnat de cunoscutul ziarist Carol Roman, director al revistei „Balcanii şi Europa”, care notează, în stilul caracteristic, că „în ziarele trecutului ne dădăceau politruci; azi, la multe posturi de televiziune importante avem de-a face cu «tălmaci», sau, mai pe româneşte, înţelepţi descifrători de sensuri, de mici sau mari întâmplări, fie banale, fie mai aprige. Pe «ring», se preumblă tot soiul de invitaţi. Numai că aceşti oameni care se pare că au o pregătire universală şi sunt un fel de Pico della Mirandola multiplicat îşi dau cu părerea şi ne îndreaptă gândul – ce ar putea fi strâmb – în domenii cum ar fi politica, zootehnia, pedagogia, legislaţia, igiena personală…”.
Publicaţia postează la loc de cinste aniversarea Radoiului public: „De 88 de ani în emisie: «Alo, Alo, aici Radio Bucureşti!». Cu aceste cuvinte începea prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, la 1 noiembrie 1928. De atunci, Radioul public a emis neîntrerupt şi s-a afirmat ca promotor şi susţinător al culturii şi valorilor”. Facem apoi o „Călătorie la «Zorile Bucovinei»”, din Cernăuţi, împreună cu Doina Cernica, ne reamintim de remarcabilul condei care a fost I. Peltz, „una dintre figurile de prim rang ale gazetăriei interbelice”, continuăm să aprofundăm „Raportul dintre jurnalistică şi literatură”, împreună cu conf. univ. dr. Ion Haineş, sau stăm alături de un batalion românesc la datorie prin arşiţa afgană, graţie materialului semnat de Benone Neagoe. Un excelent interviu cu reputatul comentator sportiv Cristian Ţopescu este momentul în care aflăm secretul succesului său: „Sinceritatea. Cred ceea ce spun şi spun ceea ce cred”.
Ansambul revistei este fericit completat de o prezentare a „Anului Shakespeare”, a revistei „Periscop”, a cărţii „În balansul vremurilor”, de Carol Roman, care a câştigat Marele premiu al UZPR, şi a filmului „Spotlight”, o excelentă poveste despre puterea jurnalismului de investigaţie, care a luat Premiul Oscar la începutul acestui an.
O dată în plus, răsfoind nr. 3 al Revistei UZPR, realizăm că, oricât de minunat ar fi orice site, nimic nu se compară cu printul. Este, probabil, afecţiunea noastră ancestrală, instinctivă, de nestins, pentru tipăritură.
