Recenzie la cartea Fata din coșmaruri, de Kendare Blake

În Fata din coșmaruri, de Kendare Blake ni-l aduce în prim plan pe Cas, un vânător de spirite malefice, n-o poate uita nicio clipă pe Anna, fantoma ucigașă care la un moment dat l-a salvat cu prețul sufletului ei. Deși și-a terminat misiunea în orașul în care a cunoscut-o, nu poate pleca și devine obsedat de ea. Prietenii săi, Thomas și Carmel, încearcă să-i abată atenția, fără niciun rezultat. Și într-o zi încep coșmarurile, mai ales după momentul în care Cas își dă seama că Anna este în iad. Poate într-un fel este normal – chiar dacă a „operat” sub umbra unui blestem, Anna a ucis mulți oameni. Dar Cas nu poate renunța, iar obsesia se transformă în scop: s-o scoată pe Anna din infern. Pentru asta va face orice și se va alia cu oricine.

La vremea ei, Anna a fost o forță de temut și valurile de teroare pe care le-a răspândit ademenind victimele din postura de domniță la ananghie i-au atras un sinistru renume. Astăzi își primește pedeapsa: torturile la care este supusă în iad dau fiori reci cititorului amator de astfel de scene tari, aflate la antipod față de momentele în care Anna era atotputernică. Personajul este despuiat de sine, de ceea ce a fost, de forța întunecată, și redus la o suferință și o neputință care păreau de neimaginat. Este oarecum povestea oricărei măriri și decăderi a acestei lumi, care, iată, se prelungește și în lumea de dincolo, acolo unde regulile par să fie tot cele ale oamenilor, cu excepția faptului că plata vine chiar pentru toți. Poate tocmai de aceea prietenii îl avertizează pe Cas, pornit s-o salveze pe cea pe care avusese misiunea s-o anihileze: „Nu ai idee cu ce forțe te pui!”. Mai exact, cu cele care stabilesc „decontul” păcatelor fiecăruia. Ciudat este că, deși par să știe ce consecințe vor exista, prietenii nu-l pun în gardă pe Cas și despre detalii…

Tensiunea și suspansul din romanul Fata din coșmaruri cresc atunci când moștenirea de familie a lui Cas și toate amănuntele intrării sale în „branșa” vânătorilor de fantome țes o încrengătură cel puțin interesantă. Aici intră în scenă o societate secretă, cu manevre oculte și o armă fantastică. Este partea mistică a poveștii, zona care susține eșafodajul în vârful căruia tronează motivația lui Cas, obsesia lui, bagajul cu care vine la jumătatea drumului unde a întâlnit-o pe femeia întunecată care îl ține captiv. În spatele ororilor pe care le-a provocat, un Cas bântuit îi caută scuze femeii pe care o visează, chiar și teribil. Exact așa cum fac oamenii cu fiii și fiicele risipitoare din viața lor, cu „băieții răi” și „fetele rele” care trebuie salvați pentru că, nu-i așa, nu au fost ei cei care au comis ce au comis, ci oareșce blesteme, conjuncturi nefaste, alegeri greșite, orice numai să fie vina altcuiva. De fapt, această „armă” a lui Cas, ideea fxă că nu Anna însăși a fost atroce, ci vreun motiv exterior, mai presus de ea, care a mânat-o fără puterea de a se împotrivi, este mai puternică chiar decât arma mistică pe care a folosit-o din strămoși pentru a o anihila pe Anna.

Un bărbat care a găsit o scuză bună pornește să salveze o femeie care ispășește ceea ce a comis. Martore sunt fostele ei victime.

Vezi aici mai multe recenzii la cărți interesante.