Domnul Mee – Andrew Crumey, trad. Petru Iamandi, ed. Univers, 2012
Andrew Crumey s-a născut în 1961 și are o diplomă în fizică teoretică și matematică. Primul său roman, Muzica, într-o limbă străină, a fost nominalizat la premiul Guardian. Romanul de față a fost și el nominalizat la Booker Prize și IMPCA.
Trebuie să spun, cu riscul de-a mă repeta (referitor la unele recenzii anterioare) că volumul m-a acaparat de la primele pagini. Adică povestea domnului Mee, un bătrân de 86 de ani, îndrăgostit de cărți și având aceeași menajeră, doamna B, de foarte mult timp. Un bătrânel naiv, poate chiar prea naiv aș putea spune, și acesta este singurul reproș pe care-l fac autorului legat de această carte savuroasă. Faptul că ne prezintă un domn Mee puțin cam naiv, dacă ținem cont că acesta era și pasionat de citit și scria și articole pentru diverse reviste.
În primul registru aflăm despre domnul Mee prin intermediul scrisorile pe care acesta le trimite unui prieten (care murise de câțiva ani), apoi trecem la acela în care profesorul universitar Petrie povestește pe de o parte fanteziile sale cu studenta Louise, pe de cealaltă demersul lui de cercetare în privința vieții a doi indivizi (mie mi s-a părut că seamănă nițel cu Stan și Bran – nu neapărat la fizic) Ferrand și Minard, ambii legați de filosoful francez Jean-Jacques Rousseau, precum și de enciclopedia aparent absurdă, ”L’Encyclopedie de Jean-Bernard Rosier”.
Trecem la registrul trei în care aflăm povestea celor doi, Ferrand și Minard (undeva pe la 1700). Aparent una hazlie, dar dacă ajungem în profunzime observăm că devine tragică. Ni se povestește cum s-au întâlnit cei doi, cum au ajuns în posesia Enciclopediei lui Rosier, problemele care au apărut după însușirea ei până la ”prietenia” cu Rousseau și așa zisa crimă a marelui filosof. Această parte mi-a plăcut cel mai mult deoarece fragmentele intercalate cu celelalte despre care am vorbit mai sus, par cele mai bine închegate și au un umor aparte.
Ce legătură au toate registrele? Enciclopedia lui Rosier, de unde aflăm diverse teorii, majoritatea tastate, printre cea mai interesantă aceea că ar exista un univers paralel.
Domnul Mee este un personaj de tot hazul. Închis în cei patru pereți, dependent de doamna B, la a cărei sugestie cumpără un calculator, motiv pentru care aceasta va renunța fără să anunțe la serviciile prestate. Domnul Mee pare un personaj rupt din altă epocă. Trezit singur, dar cu un calculator care, căutând Ferrand și Minard, îl duce la un site porno, unde o ”cititoare despuiată” lectura cartea despre cei doi. ”Ți-amintești că am găsit o ”pagină web” care părea să confirme încă o dată existența prietenului nostru Jean-Bernard Rosier. Entuziasmul meu a fost atât de mare, încât mi-am zis să mă întind câteva minute, dar până la urmă am dormit o oră și m-am trezit cu gura uscată și cu o îngrozitoare durere de cap. Mai mult din cauza ”motorului de căutare” din creierul meu surexcitat, am bănuit eu, și mai puțin din cauza ”link-ului video live” plasat în lobul din stânga.” p. 129
Cu această nouă schimbare se declanșează o serie întreagă de evenimente cu totul noi în viața simpaticului domnul Mee. O întâlnește pe Catriona, o studentă de 19 ani care-i va fi menajeră și îl va iniția în multe taine, descoperă evoluția lumii exterioare și intră în contact cu oameni despre care nici în ultimul moment nu își dă seama cu ce se ocupă.
Pe de ală parte, Petrie duce o viață mai puțin frumoasă, dar la fel de palpitantă. Louisa pare să nu-i împărtășească sentimentele, munca lui lâncezește, iar viața de cuplu nu este prea reușită. Va finaliza cartea în cele din urmă, dar îl va costa multe lucruri, printre care și sănătatea.
O carte inteligentă, bine scrisă, o carte ce arată bagajul mare de cunoștințe (mai ales filosofice) ale autorului. Mi-a plăcut foarte mult (cu excepția exagerării pe alocuri a personajului domnului Mee) și o recomand cu drag, mai ales deoarece stârnește umorul, dar și șochează totodată.
Emilia Zăinel
Cartea poate fi cumparata si online, de la elefant sau .
