Autor

Mihail Sadoveanu

prozator (1880–1961)

Cărți de Mihail Sadoveanu în librăriiPrețurile de azi, de la librăriile online partenere

Despre Mihail Sadoveanu

În 1904, un tânăr de 23 de ani din Fălticeni a publicat patru cărți într-un singur an, iar Nicolae Iorga l-a numit „anul Sadoveanu”. A urmat o carieră de jumătate de secol, cu romane istorice, povestiri despre lumea satului moldovenesc și un roman scurt, „Baltagul”, citit azi de fiecare generație de elevi.

S-a născut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani. A făcut gimnaziul la Fălticeni, unde i-a avut colegi pe Eugen Lovinescu și Ion Dragoslav, și liceul la Iași. A debutat în 1897 în revista Dracu, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, s-a înscris la Drept la București în 1900, dar a renunțat curând ca să trăiască din scris. A colaborat la Sămănătorul, apoi la Viața Românească, iar între 1910 și 1919 a condus Teatrul Național din Iași.

Debutul în volum din 1904 a adus „Șoimii”, „Povestiri”, „Dureri înăbușite” și „Crâșma lui Moș Petcu”. Au urmat „Neamul Șoimăreștilor” (1915), „Venea o moară pe Siret...” (1925), „Hanu Ancuței” (1928), nouă povestiri spuse la un han, „Zodia Cancerului” (1929), „Baltagul” (1930), „Creanga de aur” (1933), trilogia „Frații Jderi” (1935–1942) și „Divanul persian” (1940). Istoria medievală a Moldovei, natura și oamenii ei sunt firul care le leagă. Din ultima perioadă, a realismului socialist, face parte „Mitrea Cocor” (1949).

A devenit membru al Academiei Române în 1921. În perioada interbelică a fost deputat, senator și președinte al Senatului. După 1946 a fost președinte al Adunării Deputaților, membru al Prezidiului Republicii Populare Române (1947–1948) și, din 1950, președinte al Uniunii Scriitorilor. „Mitrea Cocor” a primit Premiul de Stat (1951), iar în 1961 a primit Premiul Lenin pentru pace. „Neamul Șoimăreștilor”, „Frații Jderi” și „Baltagul” au fost ecranizate. A murit la București pe 19 octombrie 1961; casa de lângă schitul Vovidenia, unde și-a petrecut ultimii ani, e azi casă memorială.

De unde să începi: „Baltagul”. Vitoria Lipan pornește pe urmele soțului ei, un cioban ucis, ca să-i afle ucigașul; Sadoveanu împrumută pretextul romanului polițist, iar în fundal e drumul transhumanței și balada „Miorița”.

Profil scris de redacția Bookuria din surse publice (editura, presa culturală). Ați găsit o greșeală? Scrieți-ne.