Unul dintre cei mai fermecători şi mai reprezentativi parveniţi pe care i-au imaginat clasicii literaturii universale este fără îndoială cel creat de cinicul Maupassant: Bel-Ami.
Urmărim personajul treaptă cu treaptă urcând scara socială direct din cearşafuri parfumate ale doamnelor sus-puse. Este un talent al seducţiei şi un calculat al avansării. Este, totodată, un rafinat al lipsei de scrupule, ceea ce îl face unul dintre cele mai detestate personaje ale literaturii franceze clasice şi în acelaşi timp firul principal al uneia dintre cele mai degustate cărţi ale lumii.
Aşadar, „Băiat Frumos” este pseudonimul lui Georges Duroy, soldat falit tocmai întors din Algeria. În cap are vise de a deveni jurnalist, pentru că, nu-i aşa, ziariştii stau mereu pe lângă politicieni şi nu se ştie când poate apărea ocazia; în buzunare suflă vântul. Are norocul de a fi introdus iniţial în societate de amicul Charles Forestier, redactor la temutul ziar „La Vie Française”. De aici încolo încep să intervină femeile. Mai întâi este soţia prietenului, Madeleine, care face trecut cu vederea faptul că eroul nu are stofă de ziarist, apoi îl învaţă o mulţime de lucruri folositoare (printre care acela că în Paris doamnele sunt mai multe decât bărbaţii…). Apoi, Madeleine are o prietenă, Clotilde, căsătorită şi numai bună de sedus în timp ce şi-l face amic pe soţul mult mai în vârstă. După moartea lui Charles, o ia de soţie pe Madeleine, dar începe o aventură şi cu soţia bogătaşului care deţine ziarul şi în plus o îmbolnăveşte de dragoste pe fiica acestora, Suzanne. Deodată, Madeleine în încurcă. Scapă şi de ea şi de nevasta milionarului, pentru că premiul cel mare este tânăra, cu averea ei, care îi poate deschide întreaga lume la picioare. Visele se succed unul după altul, Bel-Ami imaginându-se chiar ministru. În buna tradiţie a preocupărilor sale, reia legătura cu Clotilde chiar în ziua nunţii cu fata bogată …
Prea inteligent pentru a cădea în capcana finalului care să dea satisfacţie imediată, Maupassant nu-l va pedepsi niciodată pe George pentru că este Bel-Ami. El nu dă socoteală şi rămâne astfel eternul exponent al felului în care parveniţii roiesc în jurul politicii şi uneori ajung să conducă ţări şi să decidă destine fără să aibă habar de nimic (în afară poate de unele calităţi de intimitate, cazuri sunt cu nemiluita). La fel, faptul că nu este prins şi nici nu pierde nimic atestă adevărul că povestea parvenitului căruia îi reuşeşte schema vieţii pe motiv de cârlionţi sau ochi albaştri este valabil în toate timpurile, în toate epocile şi în toate societăţile (şi aici exemplele ar putea curge gârlă).
În final, ce-l recomanda pe pârlitul Georges Duroy pentru postura de om de vază? Nimic, spun realizările vieţii lui. Totul, decid la unison o gloată de amante cu soţi bogaţi şi puternici.
Romanul Bel-Ami, de Guy De Maupassant poate fi cumpărat cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
