Bjorn lucrează. Mult. Ordonat. Organizat. Pentru o entitate abstractă şi impersonală numită „Autoritatea” – organizaţie neprietenoasă, neinteresantă, fără întrupare umană. Asta nu-l deranjează pe eroul nostru, întrucât este acel gen de individ care se află la îndemâna tuturor pentru a aranja lucrurile, a le ordona, a le curăţa, a le distribui, a le ţine sub control. Este cu atât mai comun cu cât poate fi întâlnit în biserici, spitale, şcoli. Este ciudatul, outsiderul…
Bjorn se crede oarecum superior pentru că este în controlul exteriorului. În paralel, interiorul este gol: „Mi-am construit repere de muncă personale. Ajung în fiecare zi cu jumătate de oră mai devreme şi îmi urmez propria organizare: 55 de minute de lucru concentrat, apoi cinci minute de pauză, inclusiv ieşirile la toaletă. Evit orice socializare inutilă pe acest parcurs”. Şi tot aşa.
O vreme, nu se întâmplă nimic în lumea lui Bjorn, care îşi irită colegii care îl… irită cu dezordinea lor şi care gândeşte, lucid, că „am mai văzut asta şi în alte locuri de muncă şi am ştiut mereu că va fi o sursă de enervare între noi”. Dar, după mult (şi clasic) 9:00-5:00, Bjorn descoperă CAMERA, un mic oficiu în care găseşte companie, refugiu şi mai ales ceva ce pare să-l intereseze în cel mai înalt grad: posibilitatea de a lucra încă şi mai eficient, o aparentă automatizare a sinelui până la extrem (ceea ce, previzibil, îl face şi mai nepopular). Aşadar, în lumea personajului principal intră o stranie provocare: în misterioasa Cameră învaţă să se relaxeze în propria viaţă – lucru care îi este extrem de dificil până la a desoperi oficiul – şi, pe de altă parte, să devină şi mai robotic în exterior. Cum reuşeşte o încăpere să facă aşa ceva? Ce se întâmplă acolo?
Cum va sfârşi povestea lui Bjorn după o astfel de interacţiune? Iată întrebări la care răspunsul ar strica plăcerea de a citi o astfel de carte, reflexie a însingurării omului contemporan acaparat de corporaţii şi care nu mai ştie să trăiască liber şi în afara unui program stabilit de alţii (în cadrul căruia face o muncă pentru alţii). În „Camera” nu se întâmplă nimic senzaţional, în schimb se petrece ceva spectaculos. Este meritul cunoscutului actor suedez Jonas Karlsson să ilustreze cu această intrare în lumea scriitorilor un personaj universal, din păcate, în lumea contemporană: cel obsedat de muncă doar pentru că aceasta este cea mai viabilă şi mai stabilă relaţie pe care o are. Comedie? Tragedie? Mit urban? Rămâne să descoperiţi, împreună cu Bjorn, de ce este în stare o cameră care ne pune în faţa propriilor întrebări existenţiale.
Romanul Camera, de Jonas Karlsson, poate fi cumpărat cu reducere de la Libris, eMAG sau Elefant.
