Carrie, de Stephen King

O lectură tare, o poveste abrazivă, un subiect actual şi un personaj care cu siguranţă a captat şi va mai capta în continuare mulţi adolescenţi. Carrie este o carte stranie. În primul rând pentru că are în centru un personaj feminin creionat de creatorul unor personaje masculine de certă faimă (cele din celebra serie „Turnul întunecat”, de exemplu). Apoi, este scrisă în genul epistolar, la care King, după cum se ştie, nu se va mai întoarce niciodată ulterior în creaţia sa. Nu în ultimul rând, povestirea este şi azi atât de fioroasă, încât înspăimântă de-a dreptul prin legătura pe care o face între sânge şi debutul unei majore capacităţi de răzbunare. Apărută şi ecranizată într-o vreme în care cultul pentru horror nu era atât de bine întemeiat, Carrie dovedeşte şi în prezentul mult mai „tăbăcit” în domeniu capacitatea autorului de a fi creat o poveste care încă umple de groază.

carrie

Carte publicata in 2015 de Nemira
Colectia Suspans
Traducator: Mihnea Columbeanu
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 216
ISBN: 978-606-579-941-7

Aşadar, intrăm în lumea lui Carrie, o adolescentă umilită frecvent la şcoală şi acasă. Odată cu pubertatea, însă, Carrie mai primeşte „un dar”: puterea de a ucide de la distanţă. Aici este unul din punctele de răscruce ale cărţii: după ce cititorul empatizează cu Carrie ca victimă, ajunge să simtă la fel şi pentru fata care începe să se răzbune pe cei care au chinuit-o. Personajul este deopotrivă întruchiparea binelui şi a răului şi simpatia cititorului pentru ea nu pare să înceteze nici în momentul în care fata ajunge să nu mai poată direcţiona puterea pe care o are şi ucide cam pe toată lumea cu care intră în contact. De unde la început părea o unealtă a dreptăţii, forţa ei ajunge să fie un blestem. Carrie este din nou generatoare de compasiune, ca la început.

„Într-o zi, pe când eram student, a trebuit să curăţ o spălătorie şi câteva fete făceau duş în dosul perdelelor de plastic. Una dintre ele a început să sângereze, dar nu ştia ce se întâmplă. Celelalte şi-au bătut joc de ea îngrozitor. Mai târziu, am citit că telekinezia poate apărea la tineri concomitent cu debutul pubertăţii. Aceste două idei disparate despre cuzimea adolescenţilor şi telekinezie m-au făcut să încep să scriu. Am scris trei pagini, apoi le-am aruncat la gunoi. Seara următoare, soţia mea Tabby ţinea paginile în mână; le ridicase din coşul de gunoi, le scuturase de scrumul de ţigară, le citise şi mi-a cerut să continui. Voia să ştie ce s-a întâmplat mai departe”, a povestit Stephen King despre cum a scris Carrie.