Acasa - in exil

Or, in Romania aceste dimensiuni ale fiintarii noastre se «negociaza» de peste doua decenii, in conditii mistificatorii de intimidare, amenintare ca nu poti fi «in randul lumii», «European» si globalist, daca nu renunti la propria identitate, la propriile resurse umane, naturale, spirituale. Or, scriitorul roman, de la cronicari la Scoala Ardeleana, pasoptisti, marii clasici, generatia Marii Uniri, cea interbelica au fost pazitori ai fiintei romanesti prin forta creatiei si a ethosului lor, cu intrerupere in deceniul proletcultist, pentru a se revigora cu generatiile lui Nicolae Labis, a lui Nichita Stanescu, a lui Nicolae Breban, Ioan Alexandru, a lui Cezar Ivanescu si a Aurei Christi, de indata ce o parte dintre optzecisti s-a trezit din torpoarea simulacrelor postmoderniste.

Sintagma din expresia tradarea scriitorului are, acum, o dubla trimitere: scriitorul roman a fost tradat de elitele politice postdecembriste, dupa cum scriitorul, la randu-i, si-a uitat menirea de pazitor al fiintei nationale.

Solutia, crede Aura Christi, este, pe de o parte, heideggeriana pazire a fiintei de catre poeti, pe de alta, intoarcerea la vechea tabla a valorilor europene si romanesti, toate abandonate de mentalitatea postmodernista.” (Theodor Codreanu)„Ce sunt aceste polemice? O seama de arabescuri exce­sive, radiografia patetica si lucida a unei sfasieri, o serie de tentative de a intelege, esuate in neintelegere, reportajul unor revolte aneantizate in albia deznadejdii si a refuzu­lui de a accepta sa asisti – redus la mutenie, deci, vinovat din start – la comercializarea, trivializarea infernului co­munist. Proces culminat, incredibil, cu un masacru al ino­centilor regizat intr-un stil de extractie neostalinista.

Cum sa califici altfel vanatoarea de oameni mari, prin care s-a perpetuat europenitatea culturii romane in anii dictaturii stalinisto-dejiste?...