Analecte

Analecte - Confucius. Cele doua parti care alcatuiesc aceasta carte sunt pentru intaia data asezate intr-un acelasi volum. In acord cu structura colectiei Forma mentis, am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber, Confucianism si taoism, iar pe post de postfata am scris un text susceptibil sa lamureasca actualitatea conficianismului, fata cu “miscarile culturale” clasice, moderne sau contemporane.

Desi promoveaza o morala rigida, aproape matematica, cu mult diferita de morala crestina fundamentata pe relatia de iubire intre om si Dumnezeu, om si semeni, confucianismul numara peste 200 de milioane de adepti mai ales in China, Coreea si Japonia. Ceea ce-i leaga pe membrii acestei comunitati nu este atat dimensiunea religioasa a acesteia, cat cea morala si etica, care este un element de identitate a societatii chineze contemporane. De altfel, cercetari la granita intre psiho-sociologie, istorie a mentalitatilor, stiinte politice, geopolitica si economie explica intrumentalizarea confucianismului.

Un fel de incercare de sincronizare cu modernitatea printr-o intoarcere la trecut, mai exact la Confucius. Nu e aici vreun paradox ci chiar o nepotrivire in reabilitarea filosofului antic pe care partidul unic l-a vazut, pret de mai bine de jumatate de secol, ca pe o forta reactionara; acum cincizeci de ani, chinezii erau indemnati (constransi e termenul corect) sa evacueze din limbajul curent numele lui Confucius. Azi, confucianismul a reintrat in lexicul uzual si a derivat astfel ceea ce politologii numesc: noul confucianism; acesta a devenit tema de celebrare publica pentru prima data, dupa 90 de ani, in 2010.

— Lucian Pricop