Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca Ed.2025

Pentru cei care au trait cu iluzia unui timp interbelic cu valoare de model, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca a lui Z. Ornea a avut un efect demitizant major. Cartea a aratat ca, departe de a fi fost paradiziaca, epoca a fost si a unei grave maladii sistemice, maladia extremista si prototalitara, care n-a lasat nimic neatins, de la istoria politica la cultura si viata personala. Ba, mai mult, studiul lui Z. Ornea a aratat, cu citate extinse si convingatoare pentru orice cititor de buna-credinta, ca destui autori care abia incepeau sa fie recuperati, cum ar fi Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Eliade, Cioran si altii, departe de a fi un model bun la toate - de la profunzimea viziunii metafizice la concretetea solutiilor politice -, trebuie cititi precaut, fiindca au fost ideologi sau numai adepti ai extremismului de dreapta.

— Marta Petreu

Scrisa in buna parte inainte de 1989, aceasta carte n-a avut nici o sansa de tiparire in anii din urma ai unui regim national-comunist. Z. Ornea nu intreprinde pur si simplu o critica de la stanga a ideilor de extrema dreapta, desi marxistul care era nu se dezminte, ci si una plina de bun-simt si respectuoasa fata de adevarul istoric. Inainte de a se declansa, urmare a publicarii unor texte uitate ori ignorate mai devreme, campania contra fascismului lui M. Eliade si al congenerilor sai, Z. Ornea a analizat cu finete si fara spirit de revansa deriva ideologica.

Z. Ornea s-a priceput ca putini altii sa infrunte riscul de a transforma orice analiza a ideilor in dogmatismul de rigoare. In loc sa ocoleasca monstrul, i-a facut fata. Era de fapt un social-democrat caruia epoca de dupa 1971 ii oferea o noua provocare. A fi de stanga in plin protocronism constituia o nesansa, ca si a fi obiectiv in plin dogmatism.