Aproape nimic sigur

Sub un titlul inselator, Aproape nimic sigur, Robert Serban ne face partasi ai certitudinilor sale lirice. Poezia scrisa acum a atins un platou, o viteza de croaziera ce-i asigura robustetea si expresivitatea. Noutatea radicala adusa de acest volum consta in modificarea statutului confesiv al demersului poetic.

Creatia anterioara a lui Robert Serban traia din fervoarea amintirii, apropiate sau indepartate, supusa unui tratament fabulatoriu menit sa confere lustru livresc unor intamplari ce tineau de intimitatea perceputa adeseori pe latura visceralitatii ei. Acum, printr-un pas facut in lateral, dar care, in ordinea valorii, e un pas inainte, poemul devine o reflectie cu acute nuante filozofice, irigat de apele amniotice ale unei melancolii constienta de propria precaritate. Prin repetate, neobosite rasuciri spre sine ale eului, taria, forta, amploarea sensului sunt potentate de semi-tonurile unui vaier existential absorbit, la randul lui, de eleganta versului si de subtilitatea modularii vocii.

— Mircea Mihaies