Raidul poeților. 72 de interviuri

Dacă știm ce gândesc, ce visează, cum scriu și cum trăiesc azi poeții, e și pentru că există un Robert Șerban. Vorbitor fâșneț și cu „piper pe limbă”, a lăsat cadou literaturii române nenumărate volume în dialog. Rar se întâmplă în lumea literară ca un poet să-și iubească atâta confrații, să-i celebreze mai curtenitor. Raidul poeților îl arată la față. E de 72 de ori jurnalist. Și în fiecare clipă poet. Citiți-l! Din întrebările lui scapără jarul, stilul ironic și iscoditor.

— Dia Radu

Poeții sunt ființe periculoase. Ei (pre)simt mai bine, (pre)văd mai repede decât alți oameni; poeții simt și văd - ceea ce, desigur, e un nevăzut - softul acestei lumi. De aceea - ei îl presimt & îl prevăd și pe acela al lumii care va veni. De aceea, așadar, sunt ființe periculoase. Aici, în această carte dirijată admirabil de un foarte bun (și, fapt nu tocmai obișnuit pentru lumea noastră culturală, foarte generos) poet, așa cum este Robert Șerban, zecile de poeți care (ne) vorbesc execută, atât individual, cât și „în echipă”, un fel de operațiune specială de reamintire a sufletului. Încă o dată: cartea aceasta - una de dialog adevărat, deci de ascultare - e plină numai și numai cu poeți; prin urmare, este o carte periculoasă. Neapărat în acest sens: periculos de bună!

— Cristian Pătrășconiu

Intervievații mei au vârste și stiluri de scris diferite, unii sunt - nu găsesc alt cuvânt, dar nici nu-l folosesc peiorativ - maeștri, alții debutanți, unii-s cunoscuți, alții, pe cale de a fi, dar toți, poeți pe care i-am citit, îi citesc și îi admir. Și cu care am afinități. Le-am trimis întrebările în scris, ca să aibă răgaz să se gândească și să răspundă cât mai… exact.