Cealaltă față a tapiseriei

UN ESEU MAGISTRAL DESPRE FASCINANTUL UNIVERS AL TRADUCERII, O FRESCĂ BORGESIANĂ „E posibil ca traducerile să nu fie oneste, dat fiind că ele trebuie să ascundă neapărat aspectul textului originar. „Și totuși mi se pare“, spune Don Quijote spre sfârșitul celei de-a doua părți a aventurilor sale, „că traducerea dintr-o limbă în alta, dacă nu e vorba de reginele limbilor, greaca și latina, e ca și cum ai privi tapiseriile flamande pe dos, căci, deși personajele se văd, ele sunt pline de fire care le întunecă și nu se văd cu netezimea și pielea feței“. „Să faci ceva pe la spate“ înseamnă să fifii necinstit; contrariul este „să-ți arăți fața“. De cele mai multe ori, traducătorii nu-și arată fața.”

— ALBERTO MANGUEL

Și dacă traducerea nu ar însemna trădare, ci dezvăluire? A călători pe urmele unui explorator fără hartă, a reda unei opere umbra formei sale originale, a simți în cuvinte curenții profunzi ai sensului: atâtea piste explorate de un mare aventurier al literaturii. Într-o proză inspirată și poetică, de la Homer la _Don Quijote_, trecând prin Shakespeare și _West Side_ _Story_, ALBERTO MANGUEL încearcă să înțeleagă traducerea, care apare astfel ca o artă în perpetuă mișcare, o metaforă niciodată încremenită, capabilă să exprime timpul, intimitatea, să-l găsească pe celălalt.

„Arta traducerii le reamintește cititorilor că nu există niciodată o lectură corectă. Știm că orice text literar există în clipa când prinde viață, după care cade într-un soi de hibernare, de înflorire suspendată, până când vine un cititor și-l readuce la viață, însă o viață care oglindește bogăția de experiențe și de sensuri ce aparțin cititorului. Balzac citit de Freud nu e Balzac citit de Marx.“ - ALBERTO MANGUEL „Această carte a lui ALBERTO MANGUEL e un manual încântător al acelei arte a războiului care e traducerea.