Confesiunile unei dependente de artă

„MOTTOUL MEU A FOST _CUMPĂRĂ O PICTURĂ PE ZI._ ȘI M-AM ȚINUT DE EL.“ O PRIVIRE DIN INTERIOR ASUPRA LUMII ARTEI MODERNE, CU PORTRETE INTIME, ADESEA SURPRINZĂTOARE, ALE CELOR MAI IMPORTANȚI ACTORI AI EI. „La 80 de ani, legendara Peggy continuă să scruteze o lume care de fapt decade mai repede decât ea. La urma urmei, Veneția se scufundă, la propriu, sub _palazzo_-ul ei alb și neterminat.

Dacă visul suprem al solipsistului este să ia lumea cu el atunci când moare, este foarte posibil ca Peggy să ajungă să ia Veneția din lumea aceasta și s-o ducă în lumea ei, unde petrecerea continuă încă, fiecare face ceva nou și arta miroase nu a muzeu, ci a atelier de creator.“ - GORE VIDAL „M-am dedicat colecției mele. Asta am vrut să fac și am făcut din asta munca vieții mele. Eu nu sunt o colecționară de artă, sunt un muzeu.“ - PEGGY GUGGENHEIM „Chiar și astăzi, când memoriile de tip _tell-all _și reality-show-urile au ridicat ștacheta celor mai deschise dezvăluiri ale propriului eu, multe din detaliile povestite de Peggy Guggenheim par încă proaspete și îndrăznețe.“ - FRANCINE PROSE „Peggy Guggenheim a trăit și a respirat artă și a creat la fel de mult precum artiștii pe care îi adora.“ - _Vogue_ „O poveste extraordinară.“ - _The Guardian_ PEGGY GUGGENHEIM (1898-1979) a fost o importantă colecționară americană de artă.

Tatăl ei, Benjamin Guggenheim, i-a lăsat o avere impresionantă, pe care Peggy a moștenit-o după dispariția acestuia în naufragiul Titanicului. Peggy duce o viață boemă și se căsătorește cu scriitorul Laurence Vail, alături de care trăiește până în 1930. În același an se mută la Paris, iar în 1938 deschide o galerie de artă modernă.