Copilăria și adolescența în comunism: anii 1940-1960 (Vol. 2)

Am conceput seria Copilăria și adolescența în comunism cu gândul de a păstra între coperte de carte amintirile unor persoane la care țin, pe care le-am auzit adesea vorbind despre anii în care s-au format. Pornind de la acest nucleu, am îndrăznit pe parcurs să cer astfel de mărturii și unor persoane pe care nu le cunoșteam foarte bine sau chiar deloc. În ciuda restricțiilor regimului comunist și a problemelor din fiecare familie - arestări, naționalizări, interdicția de a munci sau de a studia, lipsuri materiale etc.

-, părinții acestora au reușit să își educe copiii și să le transmită, în anii ʼ40-ʼ60, valori ce astăzi sunt vorbe golite de sens pentru majoritatea oamenilor: credința în Dumnezeu, țara, familia, respectul pentru înaintași, prietenia, dragostea pentru frumos, cultura ș.a. Prin aceste mărturii, am dorit să arăt și generațiilor mai tinere de părinți cum se pot crește copiii având foarte puține lucruri materiale, dar foarte multă determinare, în condiții greu de imaginat pentru cei de astăzi.

Pe măsură ce am strâns textele, sentimentul datoriei publicării acestora a devenit foarte evident atât pentru mine, cât și pentru cei ce le-au așternut pe hârtie. Cel puțin pentru mine, multe dintre evenimentele relatate în carte răsună ca semnale de alarmă privind instaurarea treptată a unui nou sistem totalitar, mult mai invaziv decât precedentul, întrucât se sprijină pe tehnologie, dar și mai puțin vizibil pentru cei mai mulți dintre contemporanii noștri, căci psihologia maselor s-a perfecționat, făcând răul mult mai puțin evident față de cum era în timpul comunismului, când oamenii distingeau cu ușurință binele de rău și adevărul de minciună.

— Miruna Lepuș Cu