Cum s-a făcut de-am ajuns înțeleaptă

Si atunci? De unde titlul? Cum de-am ajuns eu inteleapta? Pai, sa va povestesc, desi multi stiu deja povestea. Dar poate-or mai fi si unii care n-or cunoaste-o. Oricum, mie imi place s-o spun. Spalam vasele cand mi-a venit ideea. O sa ziceti acum: dupa ce ca nu e inteleapta nici macar o idee originala n-a putut avea!

Da, asa e, Agathei Christie ii veneau cele mai bune idei de roman in timp ce spala vasele. Fiindca ura atat de mult operatiunea, incat ii venea sa omoare pe cineva. Si atunci chiar o facea, in scris. Eu, nu ca as fi mai pasnica, dar neavand calibrul scriitoarei britanice, m-as pomeni la inchisoare pentru crima reala.

Eu nu vreau sa spun ca mi-a venit ideea scrierii acestei carti cand spalam vase ci vreau sa spun ca mi-a venit ideea de a oferi proverbe exact in timp ce spalam vase, actiune pe care o ura nu numai Agatha Christie ci, indraznesc sa afirm sus si tare, o uraste toata lumea. Altfel de ce s-ar mai fi inventat masina de spalat vase daca ar fi o activitate care sa te delecteze? Dar acesta e un alt subiect, revin la al meu: asadar, cum va spuneam, spalam niste vase - a se intelege un teanc mare de vase.

Si aveam, cred, asa o fata lunga, lunga, trista, ca dintr-odata mi-au aparut in minte figurile celor ce treceau prin fata standului editurii mele, Cununi de stele. Cred ca aveam exact fata lor - lunga, trista, cum ziceam. Eram neputincioasa, nu aveam cum sa-i ajut, ne despartea o masa plina de carti la care ei uneori nici nu aruncau o privire, daramite sa se mai si opreasca.

Si atunci, cu fata aia mea lunga, m-am gandit ce as putea face eu ca oamenii sa se inveseleasca un pic, asa, pur si simplu. Sa nu-i mai vad tristi in fata standului meu, de parca ar spala vase. Asa s-a nascut ideea cosuletului cu proverbe. Un cosulet din bambus, apartinandu-i lui Didi - Didi...