Cum s-a facut de nu mi-am batut copilul

(...) Cartea aceasta e formata din ganduri. Nu afirm ca sunt intelepte dar va garantez ca sunt de bun simt. Le-am reunit aici cand mi-am dat seama ca uneori reactionam atunci cand altcineva ne spune ceea ce noi stim dar, din varii motive, am uitat, ignoram. La un moment dat am asistat la o scena intre o mama si fiica ei de vreo opt ani.

Mama ii reprosa o multime de lucruri, o tot certa. A luat un biletel din cosuletul cu proverbe bengaleze pe care i-l intindeam, l-a desfacut, a citit cu voce tare, s-a uitat la mine cu o privirea rea si mirata totodata, si-a luat copilul de mana si a plecat. Pe bilet scria: "Parintii nemultumiti cred ca numai copiii altora sunt buni".Acela a fost momentul in care m-am decis sa pun laolalta gandurile mele despre parinti si copii.

Poate ca o vorba, o situatie va vor da de gandit asa cum mi-au dat si mie, la vremea respectiva. Nu cred ca acum sunt o mama mai buna, mai desteapta, mai inteleapta, insa ma straduiesc. Si ii dedic fiicei mele Ana aceasta carte, nu pentru ca datorita ei am batut toate parcurile din Bucuresti, am trecut pragul gradinitelor si scolilor, dand nas in nas cu toate situatiile descrise, ci pentru ca datorita ei invat, in fiecare zi, sa fiu un parinte multumit.