Datoria vieții noastre

Confraternitatea Universitatii noastre trebuie sa inteleaga viata ca o lupta pentru mai mult gand. Spontaneitate, originalitate, insufletire, spiritualizare a intregii noastre munci ordonate in viata. Iar spiritualizarea aceasta a vietii, valorificata dupa unitatea de masura suprema: etern valabilul uman, sa fie legea perpetua a deosebirii inertului de viu, animalicului de uman, naturalului de cultural, materialului de spiritual.

Intru inceput era ratiunea suprema. Si ratiunea suprema era la Dumnezeu si Dumnezeu era ratiunea suprema. Socrate, Platon, Zenon, Ioan si Kant n-au putut gasi alta intelepciune decat aceasta. Dar in viata-spirit, in viata-nemurire e cuprinsa insasi legea de existenta a Cosmosului.

Si ridicandu-ne din tarana care ne trage la dansa, proclamandu-ne una cu spiritul viu al Lumii, noi implinim comandamentul legii vietii pe pamant: de la subuman la om, de la om la Zeu. Si toata puterea, latenta in natiunea noastra, de creare noua, de luminare a lumii cu o noua lumina are a fi fructificata de acest gand al sublimului. Din iubirea pentru ideea forta, din avantul catre idealul vietii biruitoare a mortii, se va naste singura forma, singura existenta concreta a supremei noastre culturi, care in trecerea mileniilor de viata umana sa dea nemurirea vietii spirituale, etern-valabile, si faptei geniului natiunii noastre.