De la Mihai Eminescu la Nicolae Iorga

Pentru spiritul acestor geniali creatori, asocierea nu este intamplatoare. Mai intai, Eminescu a sesizat nedreptateape care elita politica din Romania, afirmata dupa 1866, o facea fostului domnitor - Domn al Unirii si al Reformelor - ca si principalului sau sfetnic si colaborator, Mihail Kogalniceanu, pentru ca in rastimpul pe care l-a trait, din epoca lui Carol I, redutabilul publicist politic care a fost Eminescu sa lupte pentru apararea memoriei celor doi in fata detractorilor de tot felul.

[...] Sa subliniem aici ca cele doua studii despre Eminescu, cu evocarile lor, primul inchinat domnitorului Cuza, in contextul trimiterii la domnia principelui Carol, al doilea dedicat lui M. Kogalniceanu, vizand mai ales meritele sale in contextul Razboiului de Independenta, aceste doua studii sintetizeaza numeroase articole care inscriu o pagina remarcabila in ansamblul publicisticii politice eminesciene si care trimit, cum am mai aratat, la o comuniune de spirit cu marele istoric si carturar, N. Iorga.

Cat priveste cele doua studii mai ample dedicate de N. Iorga celor doi mari oameni politici, care au fost domnitorul Al.I.

Cuza si M. Kogalniceanu, ele trimit la texte dintre cele mai reprezentative din opera de ganditor politic a savantului istoric, dintre aceste texte urmand sa reproducem cateva si in anexele volumului.

Speram ca acest volum cu cele cateva studii pe care le cuprinde, impreuna cu anexele lor, sa contribuie la reconstituirea unei imagini veridice a celor doi ctitori - dintre cei mai de seama - ai statului roman modern, Al.I. Cuza si M. Kogalniceanu, alte cercetari - pe care nu este locul sa le trecem aici in revista - urmand sa completeze lista principalilor ctitori ai Romaniei moderne, referindu-ne aici, bineinteles, in primul rand, la figurile lui Carol I si I.C. Bratianu, principalul sau colaborator. - Autor.