Despre fenomenul spiritului în artă și știință. Opere Complete, vol. 15

«…numai acea parte a artei care există în procesul plăsmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu însă și aceea care reprezintă esența intrinsecă a artei. Această a doua parte, ca și întrebarea ce reprezintă arta în sine, nu poate constitui niciodată obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic.» C.G. Jung Acesta este secretul efectului artei.

Procesul creator, atât cât suntem în stare să-l urmărim, constă în stimularea inconștientă a arhetipului și în dezvoltarea și amplificarea lui până la opera desăvârșită. Plăsmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere în limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui să regăsească accesul la sursele cele mai profunde ale vieții, care altfel i-ar fi fost zăgăzuite. În aceasta constă importanța socială a artei: ea lucrează continuu la educarea spiritului epocii, căci ea aduce acele aspecte care îi lipseau cel mai mult acestuia.

Din insatisfacția prezentului năzuința artistului se retrage, până când ea atinge acea imagine primordială în inconștient aptă să compenseze în modul cel mai eficient insuficiența și unilateralitatea spiritului epocii. Această imagine o prinde ea și, în timp ce o ridică din cea mai adâncă neconștiență și o apropie de conștiință, se modifică și forma ei, până când poate fi preluată de oamenii prezentului după capacitatea lor de înțelegere. C.G.