Despre vedenii, duhuri si minuni

Minunile lui Dumnezeu inomenit alcatuiau cele mai mari binefaceri materiale pe care si le poate inchipui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decat a ii inapoia celui mort viata? Ce binefacere mai de pret poate fi decat vindecarea unei boli de netamaduit, care rapea viata dupa viata, care facea viata asemenea cu o moarte prelungita?

Darurile vazute au fost impartite oamenilor robiti simturilor, ca acestia sa creada in fiintarea darurilor nevazute si sa le primeasca pe acestea. Semnele ii scoteau pe oameni din prapastia nestiintei si impatimirii simturilor, ii aduceau la credinta: credinta le impartasea cunoasterea bunatatilor celor vesnice si le insufla dorinta de a le dobandi. Cu ajutorul semnelor minunate, apostolii au raspandit grabnic crestinismul in lume: semnele erau dovada limpede si puternica pentru crestinism, atat pentru popoarele cultivate, cat si pentru popoarele cufundate in nestiinta si barbarie; cand credinta a fost sadita pretutindeni, a fost sadit cuvantul: atunci au fost inlaturate semnele, fiindca isi terminasera slujirea. Ele au incetat sa lucreze la scara larga si pretutindeni: le savarseau, arareori, numai alesii lui Dumnezeu.

— Sf. Ignatie Briancianinov