Diversiune in eter: romanul unei generatii

Memorii din vremea cand era-n prag varsta manecilor scurte? Ceva intre Amintiri din copilarie, Romanul adolescentului miop si Ciresarii? Si asta. Un mozaic intins de la Woodstock pana-n Tiglina I din Galati? Si asta. O fresca a unei epoci pe care numai daca n-ai trait-o poti tanji la ea?

Si asta. Un labirint on-line in care istoria trece din verticala adancimilor in orizontala unei contemporaneitati perpetue, gratie abilitatilor desavarsite ale prietenului Armand? Limpede si asta. Si, fara indoiala, o carte bine scrisa, cu ambitia romanului total, care se poate citi si doar de pe hartie, pentru bucuria celor cu creionul in mana, si pentru cei cu telefonul alaturi, cu tableta, cu laptopul ori cu cine stie ce s-o mai ivi, pentru a face una din timpuri, locuri si varste, in beneficiul unui spectacol de vorbe, ganduri si imagini care toate la un loc, aici si acum (in timpul si locul cititorului) se numesc: Radu Dinulescu.

— Doru Mares