Fiica pierduta din Cuba

Cuba, 1950: Când Esmeralda trece pe lângă Christopher și degetele lui le cuprind scurt pe ale ei, tânăra simte cum rămâne fără suflu. A fost doar pentru o fracțiune de secundă, degetele li s-au unit pentru prea puțin timp ca să poată altcineva observa, dar gestul a fost grăitor și i-a spus ei tot ce avea nevoie să știe: că venirea lui în Cuba are mult mai mare legătură cu ea decât cu afacerile. Londra, în prezent: Când Claudia află că bunica ei s-a născut în Casa Speranței, un loc unde ajung să se refugieze tinerele mame necăsătorite, ea simte că tot ce știa despre familia ei este zdruncinat din temelii.

Pornind de la un blazon decolorat schițat pe o bucată de hârtie, ea este hotărâtă să descopere ce legătură poate avea bunica ei cu acest însemn. Curând, Claudia descoperă că este vorba despre blazonul familiei Diaz, una dintre cele mai bogate din Cuba. Mânată de impuls, ea își cumpără un bilet de avion spre Havana, simțind în adâncul inimii că este în măsură să descâlcească misterul.

Odată ajunsă în fermecătorul și vibrantul oraș, ea întâlnește un tânăr minunat pe nume Mateo, un bucătar îndrăgostit de țara lui și care adoră să gătească preparatele cu care familia lui s-a mândrit de-a lungul timpului. Mateo îi mărturisește că bunicul lui a lucrat ca bucătar pentru familia Diaz și, când află despre căutările Claudiei, se arată dornic să i se alăture în descoperirea adevărului. Însă, când ajung la casa familiei Diaz, constată că aceasta arată ca încremenită în timp, la mijlocul secolului XX.