Filosofia identitatii romanesti

Ce înseamnă, astăzi, a fi român? Întrebarea pare simplă, dar oricine a încercat să-i răspundă cu onestitate știe cât de repede se dizolvă răspunsurile facile - fie în mitologie patriotardă, fie în autoflagelare cosmopolită. Cartea de față propune o cale a treia: examinarea filosofică, lucidă și fără complexe, a ceea ce s-a numit, rând pe rând, „specificul național”, „sufletul românesc” sau, mai prudent, „identitate culturală”.

Autorul reia firul marilor dezbateri din cultura română - de la Maiorescu și Eminescu la Blaga, Cioran, Noica, ș.a. - și le confruntă cu provocările prezentului: globalizarea, diaspora, criza tradiției, raportul tensionat dintre Orient și Occident, dintre rural și urban, dintre memorie și uitare. Departe de a oferi o definiție închisă, cartea își asumă identitatea ca pe o întrebare deschisă, un proces, nu un patrimoniu. Românitatea apare astfel nu ca esență metafizică, ci ca țesătură vie de limbă, istorie, geografie, religie și opțiuni morale - o țesătură care se reface, zilnic, în felul în care alegem să gândim, să vorbim și să trăim.

O carte pentru cei care nu se mulțumesc nici cu clișeele patriotice, nici cu disprețul de sine, și care vor să gândească, în sfârșit, limpede despre ei înșiși. O abordare mai decomplexată a filosofiei românești, în evoluția ei istorică, mi-am dorit dintotdeauna, deși am înțeles și eu, ceea ce știe oricine, că o asemenea lucrare nu mai este posibilă decât ca produs de echipă și ca trudnicie desfășurată pe parcursul mai multor decenii de eforturi conjugate. O istorie a filosofiei, ca rezultat colectiv sau, mai rar, singular, ca produs al sârguinței unui autor, este, oricum, o ispravă referențială în istoria oricărei culturi, o tentație și un semn de maturitate spirituală în evoluția oricărei comunități.