Încifrările

In genere, poezia lui Aurel Rau e o expozitie de savanterii, de forme strans lucrate si indelung slefuite, in vederea unui cat mai viu efect de vitrina. Din discursul initial, sentimental si revendicativ, din mai vechea grafie protestatara a „notatiei“ nonsalante, nu s-au pastrat decat repere vagi, umbre topite in fatetele geometrizate. Din cultura cuvantului sunt extrase senzatiile unei vitalitati secunde, ardori si melancolii ale stilului in pozitie pura.

— Gheorghe Grigurcu

Mai mult decat un lirism al prezentei obiectelor, poezia lui Aurel Rau cultiva unul al constructiei poemului, care atrage in cadrul sau o figuratie vazuta prin arta; nu atat o miscare a materiei, cat a cuvintelor spre poem: poetic e actul numirii lor, al stilizarii si al „conventionalizarii“. Actul creator este integrat unui ceremonial mai larg al lecturii lumii: gestul se ritualizeaza, lumea obiectelor tinde sa se organizeze decorativ intr-un discurs liric mentinut indeobste in registrul stilului „inalt“.

— Ion Pop